Scopul programelor acvatice

Scopul primordial al înotului pentru bebeluşi este trăirea unei bucurii comune şi aceasta nu poatre fi trecută, în nici un caz, pe plan secund. Bebeluşii, cu ocazia activităţilor, nu vor învăţa să înoate, vor însuşi însă anumite tehnici de bază cu ajutorul cărora mai târziu vor învăţa mai rapid acest sport. Cât sunt micuţi, importantă este numai bucuria lor proprie, bucuria familiei iar acest program ne ajută ca întreaga familie să iubească mişcarea sistematică. Înotul bebeluşului scoate din rutina zilnică întreaga familie, oferind posibilitatea de altfel de jocuri libere şi recreaţie în comun, realizând astfel o legătură mai strânsă în cadrul familiei.

Scopul programelor acvatice pentru bebeluşi:

  • Dezvoltarea armonioasă a relaţiilor părinte-copil şi a consolidării familiei
  • Ajutarea bebeluşului în coordonarea mişcărilor
  • Stimularea din punct de vedere fizic, neuromotor şi chiar psiho-social
  • Prevenirea, vindecarea sau eliminarea simptomelor în cazul unor boli sau anomalii înnăscute/genetice
  • Pregătirea lecţiilor ulterioare de înot

Înotul bebeluşului practicat în mod sistematic aduce la iveală o serie de alte avantaje:

  • Mediul acvatic este ideal pentru bebeluş în faza timpurie a dezvoltării sale, când pe sol încă nu este capabil de mişcări în câmp gravitaţional. Forţa ascensională a apei face posibil ca bebeluşii să se mişte mult mai intesn şi mai liber, decât pe sol. Pentru ei este o bucurie imensă această mişcare liberă. Mişcarea în apă înseamnă pentru ei primul pas în dezvoltarea coordonării mişcărilor şi a deprinderilor. În această stare lipsită de gravitaţie, se dezvoltă chiar şi simţul de echilibru, atât de util ulterior în deprinderea mersului.
  • Învaţă mai uşor şi alte forme de mişcări.
  • Îmbunătăţeşte funcţionalitatea aparatului cardio-respirator şi forţa musculară.
  • Creşte rezistenţa organismului faţă de infecţii.
  • Se micşorează riscul faţă de alergii şi de boli respiratorii.
  • Se dezvoltă o legătură timpurie cu apa, învaţă repede scufundarea, şi astfel, mai târziu nu trebuie depus un efort deosebit ca bebeluşul să-şi învingă teama de apă.
  • Apar efecte stimulatoare pozitive în dezvoltarea psihică a copilului. Se adânceşte legătura părinte-copil, micuţii învaţă să aibă încredere în părinţi şi în mediul acvatic. În apă, bebeluşul retrăieşte perioada magică de pace si armonie petrecută în uterul mamei. În plus, tatăl poate să descopere trăirile comune mamei si copilului formând astfel o legătură armonioasă în familie.
  • Multitudinea impulsurilor ce acţionează asupra bebeluşului în bazin ajută la dezvoltarea sistemului nervos central.
  • Cu ajutorul înotului pentru bebeluşi putem preveni şi poziţiile greşite ale corpului ce apar din ce în ce mai frecvent. Pentru copii, mişcarea în mediul acvatic este cea mai adecvată formă de mişcare în primii ani.
  • O experienţă importantă pentru bebeluşi este mediul social. Bebeluşii care întră relativ timpuriu în mediul social stabilesc mai uşor legături şi se exprimă mai uşor în societate.
  • Se micşorează senzaţia de izolare a mamelor, creându-se un anturaj în care acestea pot socializa.
  • Experienţe ştiinţifice au demonstrat efectul benefic al exerciţiilor acvatice asupra calităţii somnului bebeluşilor.